Clisa fripta si pita picurata

                       Cred ca fiecare ardelean are in sange clisa fripta in frigare si pita picurata cu unsoare din clisa fripta. Este un deliciu de care, fiecare s-a bucurat cel putin o data la o iesire la iarba verde. Mai demult oamenii ieseau la iarba verde pentru placerea de face si manca clisa fripta. Acum e foarte simplu sa cumperi o caserola de mici, niste carne de porc sau pui pentru a le pune pe gratar. Clisa fripta si painea picurata au devenit aperitive, in deschiderea meselor copioase cu carne fripta.
                        E adevarat, este o adevarata bomba calorica aceasta clisa ,iar untura care ajunge pe paine stimuleaza declansarea bilei, lucru nu tocmai placut. De un singur lucru ne putem bucura: lipsa totala a E-urilor. Dar cea mai mare bucurie este gustul sublim al grasimii fripte, al cepei de pe pita unsa cu unsoarea din clisa.
                       Dar iata cum se prepara aceasta minunatie:
                       Se taie bucati mari de clisa. Daca are si fasii de carne prin ea, e perfect. Clisa se cresteaza de-a lungul si de-a latul bucatii. Partea de jos, cea cu soricul, se lasa necrestata. Acolo se infige o frigaruie. Frigaruile se fac din bete lungi, din lemn verde.   Clisa se tine deasupra focului, de preferat deasupra jarului.

                    Se taie felii de paine potrivite, de preferat paine de casa, pe care se presara din belsug ceapa verde tocata marunt.

                    Cand slanina incepe sa se topeasca, unsoarea care curge se picura pe paine. Se repeta aceasta operatie pana clisa e bine fripta, iar pita e si ea unsa bine.

                 Se serveste calda, alaturi de cas sau branza, oua fierte, rosii, castraveti. Un pahar de palinca merge de minune. Apoi, neaparat, luati pastile pentru digestie si faceti cat mai multa miscare. Doar sunteti la iarba verde!