Retese

                    Retesul (a se citi:reires) este un preparat de patiserie provenit din bucataria maghiara,asemenator cu strudelul,umplut,ca si acesta,cu branza dulce sau sarata,mere,varza,dovleac,magiun.Varianta rapida a retesului sunt intorsurile,a caror aluat au aceeasi compozitie,dar se coc in ulei.Vara,cand toata lumea era la munca campului,si nu era timp de copt,se facea o varianta mai simpla si mai rapida a intorsurilor,retesele.
                    Numele vine de la retesul unguresc,transformat de romani in retese.Difera de langosul traditional pentru ca aluatul nu se face cu drojdie.In schimb,se coc la fel ca si langosii si intorsurile,in ulei incins,pe lespede.
                    Lespedea este o tigaie grea din fonta,cu margini joase ,care se transmite din generatie in generatie.Straturile de grasime arsa de pe ea sunt o caracteristica esentiala a acestei tigai.Mai demult,lespedea era din piatra.O proprietate importanta a acesteia este faptul ca mentine temperatura constanta,nu se supraancalzeste.Pe lespede se face cate un singur retes,o data.
                   Indiferent din ce este lespedea,secretul unor retese reusite este aluatul.Sa fie framantat bine.Daca aluatul este de post,se face doar din faina,apa,ulei si sare.Daca este de dulce,se adauga si oua si lapte.
                   Retesele se fac simple si se servesc cu diferite adaosuri:smantana,branza si smantana,branza telemea cu marar,magiun etc.Sunt adaosuri care,la placinte devin umpluturi
                  .Diferenta e ca placintele se coc in ler.Lerul este cuptorul traditional al ardelenilor.In ler se coace painea,cozonacii,placintele,fripturile.
                  Tot in ler,ardelenii isi fac grumbele,adica cartofi copti in cuptor.Si ce merge mai bine, dupa un retes cu telemea,decat o crampa!Crampa este tuica fiarta cu zahar si piper sau ardei iute.
                   Dupa cum se poate observa,vocabularul ardelenesc e plin de arhaisme,dar si se cuvinte imprumutate din diferite limbi:maghiara,germana,sarba.
                  Dar sa revenim la retesele noastre,sa vedem cum se fac.Am ales varianta de dulce a reteselor.


                 Ingrediente:
              500gr faina,200ml lapte,100ml ulei,2 oua,un praf sare.


               Mod de preparare:
             Intr-un bol  se amesteca cu o lingura ouale sarea,laptele,uleiul si jumate din faina.Se adauga si restul de faina si se trece la framantat.Se framanta bine,pana aluatul incepe sa faca basici.Se lasa 20min sa se odihneasca dupa care se intinde pe masa de lucru.Dupa cele 20 min aluatul va fi mult mai elastic.Se intinde o foaie care se impatureste in trei pe lungime si apoi tot in trei pe latime.Se lasa sa mai stea 5 min dupa care se intinde iar si se repeta operatia.Aceasta impaturire repetata are rolul de a dezvolta in aluat bule de aer.
               Aluatul se intinde din nou in foaie subtire si,cu ruleta zimtata,se portioneaza in dreptunghiuri potrivit de mari.Se poate taia cu si o forma rotunda.In mijlocul fiecarui dreptunghi/cerc se face o crestatura cu ruleta.
              Uleiul se incinge in tigaie si se prajesc retesele.Veti observa ca din momentul in care le puneti in uleiul incins vor face basici si vor creste exact ca langosul.Se rumenesc foarte repede pe ambele parti.Se scot pe servete absorbante.
             Sunt foarte crocante,iar mijlocul este foietat.
             Se servesc calde,cu sare sau pudrate cu zahar vanilat.Deasupra se pot adauga diferite toppinguri:cascaval ras,branza telemea cu marar verde,branza de vaci cu smantana,diferite alte creme de branza dulci sau sarate,magiun,gem sau dulceata,finetti.

             Am tinut sa amintesc de aceasta reteta de retese pentru ca face parte din traditia si cultura noastra gastronomica.Este o reteta veche,de la bunici care imi aminteste de copilarie.Am facut aceasta reteta pentru provocarea Traditie si gastronomie romaneasca a carei initiatoare este Gina Bradea.Gazda de luna acesta este Sidonia Toncean care a propus ca tema "Placintele traditionale romanesti".O tema frumoasa,care ne duce cu gandul la minunate produse cu gust de copilarie...
                    

Rulada de bezea cu capsuni

                    Este o minunata prajitura cu gust aromat si racoros.Umpluta cu capsuni,zmeura,fragi,visine sau orice alte fructe de sezon, face deliciul zilelor de vara.E foarte usoara si racoroasa.Blatul de bezea nu tebuie sa va puna probleme pentru ca,cu un pic de rabdare si minutiozitate o sa va reuseasca.


                   Ingrediente:
               4 albusuri,4ling zahar,200gr capsuni,500gr smantana pentru frisca,un praf sare.


                    Mod de preparare:
                 Albusurile se bat cu praful de sare pana se tin tare de paletele mixerului.Zaharul se adauga treptat si se mixeaza pana se topeste complet.Compozitia se toarna intr-o tava tapetata cu hartie de copt.Nivelati bine astfel ca stratul de bezea sa fie cat mai uniform.
                Se da totul la cuptor care trebuie sa fie incins.Se coace pana marginile devin maronii,iar suprafata bezelei aurie.Se scoate din cuptor si,fierbinte,se rastoarna pe o alta hartie de copt.Cu multa rabdare si migala se desprinde foaia de dedesupt pe care s-a copt apoi se ruleaza,pe lung in hartia de copt curata.Se lasa asa sa se raceasca.
                  Capsunii se paseaza cu blenderul.Frisca se bate si cand e aproape gata se adauga piureul de capsuni.Capsunii se pot pune si intregi in frisca.
                 Bezeaua racita se desface din hartia de copt.Se intinde crema si se ruleaza la loc cu multa grija.
                Exteriorul se imbraca tot in crema si se decoreaza cu felii de capsuni.Se da totul la frigider pentru cateva ore,apoi se serveste.

Dulceata din flori de maci salbatici.

                    Neaparat trebuia sa incerc aceasta dulceata.Cred ca nu e persoana care sa nu adore,vara,imaginea lanurilor de grau inrosite de minunatii maci.Si cum poti sa aduci in casa aceste minunate flori care,in vaze,nu rezista mai mult de cateva clipe,decat printr-o dulceata din petalele lor.
                    Nu demult am citit pe net ca frantuzoaicele isi impresioneaza iubitii oferindu-le dulceturi rare.De ce nu am face si noi acest lucru? Aceasta dulceata este atat de aromata,de matasoasa,cu o culoare fantastica, nu rosie ca a macilor,ci mai degraba trandafirie si translucida.



                    Ingrediente:
                 400-500gr petale de maci,1kg zahar,1l apa,sare de lamaie,1/2 baton de vanilie.



                   Mod de preparare:
                Se folosesc doar petalele macilor.Deci,petalele odata desprinse,se scutura bine de stamine,iar daca mai raman cateva nu e nici o problema,vor da dulcetii acea culoare minunata.Petalele trebuie scuturate si apoi spalate in mai multe ape deoarece printe ele se pot ascunde insecte.Se lasa se sa scurga bine de apa,apoi se presara cu sare de lamaie.
                 Intr-un vas se pune la fiert apa cu zahrul si vanilia.Se lasa sa fiarba pana siropul se leaga ca o miere.Se adauga petalele de maci si se lasa sa mai fiarba pana dulceata e bine legata.
                 Dulceata fierbinte se pune in borcane sterilizate care se inchid ermetic.Se rastoarna cateva minute,apoi se pun in paturi pana se raceste complet.
               Borcanele reci se eticheteaza si se depoziteaza in camara.

Dulceata din flori de soc

                    Nu trebuie sa lipseasca din nici o camara aceasta dulceata.Si nu numai datorita proprietatilor terapeutice a socului ci si pentru gustul si aroma acestei dulceti.



                      Ingrediente:
                     500gr flori de soc,1kg zahar,800ml apa,1 lamaie

                      Mod de preparare:
                    Florile culese se spala bine apoi se taie de pe inflorescenta sa ramana doar petalele,fara codite.E o munca migaloasa,dar merita efortul.Din apa si zahar se face un sirop potrivit de gros.Cand incepe sa se lege siropul, se adauga florile de soc si lamaia felii.Se lasa sa fiarba in continuare pana dulceata e bine legata.Se ia de pe foc si,fierbinte,se pune in borcane.Acestea se inchid ermetic si se tin 15 min.cu capacul in jos apoi se rastoarna si se tin in prosoape pana se racesc complet.
                Borcanele se eticheteaza si se depoziteaza in camara.

Clisa fripta si pita picurata

                       Cred ca fiecare ardelean are in sange clisa fripta in frigare si pita picurata cu unsoare din clisa fripta. Este un deliciu de care, fiecare s-a bucurat cel putin o data la o iesire la iarba verde. Mai demult oamenii ieseau la iarba verde pentru placerea de face si manca clisa fripta. Acum e foarte simplu sa cumperi o caserola de mici, niste carne de porc sau pui pentru a le pune pe gratar. Clisa fripta si painea picurata au devenit aperitive, in deschiderea meselor copioase cu carne fripta.
                        E adevarat, este o adevarata bomba calorica aceasta clisa ,iar untura care ajunge pe paine stimuleaza declansarea bilei, lucru nu tocmai placut. De un singur lucru ne putem bucura: lipsa totala a E-urilor. Dar cea mai mare bucurie este gustul sublim al grasimii fripte, al cepei de pe pita unsa cu unsoarea din clisa.
                       Dar iata cum se prepara aceasta minunatie:
                       Se taie bucati mari de clisa. Daca are si fasii de carne prin ea, e perfect. Clisa se cresteaza de-a lungul si de-a latul bucatii. Partea de jos, cea cu soricul, se lasa necrestata. Acolo se infige o frigaruie. Frigaruile se fac din bete lungi, din lemn verde.   Clisa se tine deasupra focului, de preferat deasupra jarului.

                    Se taie felii de paine potrivite, de preferat paine de casa, pe care se presara din belsug ceapa verde tocata marunt.

                    Cand slanina incepe sa se topeasca, unsoarea care curge se picura pe paine. Se repeta aceasta operatie pana clisa e bine fripta, iar pita e si ea unsa bine.

                 Se serveste calda, alaturi de cas sau branza, oua fierte, rosii, castraveti. Un pahar de palinca merge de minune. Apoi, neaparat, luati pastile pentru digestie si faceti cat mai multa miscare. Doar sunteti la iarba verde!